-
1 a se duce pe apa sâmbetei!
1. to fly / to go to the windsto end in smoke.2. ( a muri)to go to grassto go on the hooksto kick the bucketto hop the twig.Română-Engleză dicționar expresii > a se duce pe apa sâmbetei!
-
2 ducă-se la dracu' / naibii / pe apa sâmbetei / pe pustii!
(the) deuce take it!(a) plague on it!a fig for it!Română-Engleză dicționar expresii > ducă-se la dracu' / naibii / pe apa sâmbetei / pe pustii!
-
3 pe apa sâmbetei
down the drainup the spout. -
4 безполезно
Phraseological unit: Apa Sambetei -
5 безрезультатно
1) General subject: ineffectively, of no effect, to little purpose, to no effect, to no purpose, vainly, without effect, without result, to no avail, no luck2) Mathematics: with null results3) Diplomatic term: without success4) Advertising: no edition, without edition5) Makarov: in vain6) Phraseological unit: Apa Sambetei -
6 a se duce pe gârlă
v. \a se duce pe gârlă apa sâmbetei 1.
См. также в других словарях:
Apa Sâmbetei — In Romanian mythology, Apa Sâmbetei IPA| [ a.pa sɨm.bɛ.tɛj] (lit. saturday s water ) is the name given to the World Ocean, the ocean that was said to encompass the entire earth. Its description varies by region, being described as boiling due to… … Wikipedia
sâmbătă — SÂMBĂTĂ, sâmbete, s.f., adv. 1. s.f. A şasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ♢ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paştilor. Sâmbăta morţilor (sau a moşilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se… … Dicționar Român
Folklore of Romania — A feature of Romanian culture is the special relationship between folklore and the learned culture, determined by two factors. First, the rural character of the Romanian communities resulted in an exceptionally vital and creative traditional… … Wikipedia
duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… … Dicționar Român
blajin — BLAJÍN, Ă, blajini, e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, paşnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândeţe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc departe de … Dicționar Român
